Misterioasele drumuri de sub Bucegi
In fiecare zi, indiferent ca e vara, toamna, pramavara sau iarna, sute de persoane vin sa traverseze zona Bucegilor. Unii vin pur si simplu pentru munte, altii vin atrasi de legendele ce cuprind intreg tinutul Bucegilor. Iar altii vin in cautarea comorilor ramase prin pesteri, din cele mai vechi timpuri, asa cum spun legendele locale. Pentru ca in zona Bucegilor trece un lant de drumuri subterane, cunoscute doar de cateva persoane, la ora actuala. In vremuri de restriste, inca din vremea dacilor, obstile tramiteau femeile si copiii aici, tramiteau comorile ce le aveau si porneau la lupta impotriva invadatorilor. Pe sub munte se poate ajunge dintr-o parte in alta a muntilor.
Legendele locale vorbesc despre o serie de comori in zona: o comoara ascunsa sub Sfinx, o comoara ascunsa in apropierea varfului Omul, alte comori ascunse in diverse pesteri din zona. Dar, pana ce aceste comori vor fi scoase la iveala, cea mai mare comoara ramane cea spirituala si frumusetea muntilor din zona, trecutul istoric al acelor locuri. Oare cati stiu ca initierea preotilor daci se facea aici, unde exista celebrul Kogaionon, identificat cu Omul, din insasi traducerea numelui sau, Capul lui Ion, acel Ion al carui nume l-au preluat voievozii nostri in “Io… voievod?”.
Sau cati stiu ca ostile de elita ale Tarii Romanesti se antrenau pe platoul Bucegilor? Acei “rosii” care se numeau asa din cauza hainelor pe care le purtau si care erau folosite in lupta doar in cazuri extreme, ele constituind cavaleria de elita a domnitorului. Sau cati stiu de Izvorul Tamaduitor al lui Zamolxis care se gaseste la capatul unei poteci care, de cele mai multe ori scapa ochiului acelui turist venit acolo doar ca sa faca gratare si sa bea votca sau bere racata la apa de izvor? Si de multe ale locuri aflate la vedere, dar care ascund atatea secrete ale poporului nostru.
Popor crescut sub protectia Dragonului si a Lupului, simboluri ale libertatii, popor plamadit din durere si vegheat de Pasarea Phoenix, pasarea renasterii. Uitati-va in jurul vostru. Ce mai vedeti acum? Unde sunt Lupii si Dragonii de demult? Ce a mai ramas din poporul asta? Ce ne-a mai ramas in afara de speranta, singura care renaste de la an la an si ne ajuta sa trecem peste timp mosteniri spirituale pe care nu le are nici un alt popor din lume.
Dar astazi nu vom vorbi despre nimic din toate astea. In numarul acesta vom discuta despre tunelele de sub munti… In anul 105 armatele romane conduse chiar de imparat, patrundeau in teritoriul dacilor, ocupind cetate dupa cetate. Era al doilea razboi si Traian era decis ca de data asta sa supuna definitiv Dacia. Din aceste considerente nu se grabea, preferind sa construiasca de fiecare data pe unde trecea cetati si castre care sa asigure spatele armatei sale.
La un moment dat, intre romani si Sarmizegetusa nu mai era nici o cetate. Cu toate astea, in munti, pe loc deschis, la intilnirea a doua piriuri, s-a dat o lupta pe viata si pe moarte intre cele doua osti. Era sfarsitul toamnei. Dacii erau condusi personal de Decebal, iar romanii de unul dintre generalii lui Traian, cel care, dupa cucerirea Daciei, urma sa devina pramul guvernator al noii provincii romane. Lupta a fost ingrozitoare si a durat toata ziua. Spre seara, balanta incepuse sa inclise spre romani, din cauza numarului mare de luptatori de profesie pe care ii aveau.
La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a fost vazut cazind in lupta. Atunci dacii au inceput sa sovaie, vazind in asta un semn din partea marelui lor zeu, Zamolxis. Ca sa nu piarda de tot lupta, Decebal a dat ordin de retragere si… armatele dacilor au disparut in cateva minute ca inghitite de pamant. degeba au trimis romanii trupe in urmarirea fugarilor. Acestea se intorceau toate cu acelasi raspuns: in fata lor nu exista nici un fel de dusman…
A urmat o pauza de cateza zile, pauza care a fost cat pe ce sa salveze soarta regatului dac. Pentru ca, profitind de ea, Decebal a realizat o lovitura care a ramas in analele razboaielor: a incercat sa mute centrul operatiunilor la sud de Dunare, pe teritoriu roman. La vremea respectiva nimeni nu a putut intelege cum, in conditiile unei ierni cumplite, cum a fost cea din 105, Decebal a ajuns, intr-un interval de timp extrem de scurt – mai putin de 2 zile – sa strabata muntii Daciei, ajungind la locul de intalnire cu aliatii sai si trecand Dunarea ca sa atace castrele romane de pe teritoriul actual al Bulgariei. Din pacate, in urma unor tradari din rindul nobililor daci, Traian a aflat secretul miscarilor rapide de trupe: Decebal s-a folosit de tunelurile subterane care traversau muntii dintr-o parte in cealalta.
Dupa batalia de la Adamclisi cand fiecare dintre aliatii infranti ai dacilor se retrageau spre locurile lor de bastina, dacii condusi de Decebal au cazut in cateva ambuscade organizate de romanii care ii asteptau in tunelurile de trecere. Neasteptindu-se la asa ceva, mare parte din trupele repliate au fost nimicate, putini fiind dacii care au ajuns din nou la Sarmizegetusa. Dupa acest atac, Traian a ordonat astuparea tunelelor pe care le descoperise. Cu toate astea, multe au ramas necunoscute de cotropitorul roman, fiind folosite mai tirziu de domnitorii romani. Asa au fost trecerile subterane din zona Bucegilor.
Cei mai populari munti ai Romaniei sunt strabatuti de la un capat la altul de treceri subterane, putini fiind cei care cunosc existenta acestora. Despre existenta tunelurilor aveau cunostinta numai sacerdotii daci si unii nobili, acestia din urma cunoscand doar anumite treceri strategige si nu pe toate. Ducand mai departe mostenirea spirituala a inaintasilor lor, preotii daci au transmis novicilor secretele trecerilor de sub pamant, secrete preluate de preotii crestini, paznici ai comorilor spirituale si nu numai, ale acestui popor si retransmise mai departe doar calugarilor virtuosi. Pentru ca aici, in interiorul Bucegilor, exista o parte din secretul existential al nostru, al romanilor, ca popor.
Pe vremea domnitorilor din dinastia Basarabilor si a celor de dupa ei, platoul Bucegilor era interzis oamenilor de rand. Acolo se antrenau ostile de elita ale domnitorului. Oare de ce, din toate locurile posibile din tara asta, domnitorii au ales ca loc de antrenament tocmai platoul Bucegilor? De ce nu un loc la cimpie, unde antrenamentul calare se putea desfasura in conditii mai bune? Simplu. Pentru ca, in vremuri de restriste, tezaurul roman era adapostit in tunelele din zona, iar “rosii” aveau ca sarcina prioritara, paza comorilor.
Mai mult, legendele locale vorbesc si despre existenta unui tezaur deosebit. Un tezaur acumulat si pastrat in zona de-a lungul a zeci de generatii de conducatori. Se spune ca fiecare din acestia trebuia sa sporeasca tezaurul pe durata domniei lui si nu avea voie sa foloseasca niciodata odoarele de pret din tezaurul sfant. Cei care nu au tinut cont de asta au fost loviti de un blestem cumplit, ei si familiile lor fiind risipite in vint. Se spune ca acest blestem a lovit cele doua ramuri conducatoare din familia Basarabilor, respectiv ramura Draculestilor si cea a Danestilor, multi domnitori din aceste familii murind asasinati, ei si familiile lor, pentru incercarea de a folosi tezaurul tarii in scop personal.
In ultimii ani, in zona Bucegilor s-au efectuat masurari energetice care au constatat existenta unor campuri de forta extraordinara si a unor treceri subterane care traverseaza muntii dintr-o parte in cealalta. Mai mult, aceleasi masuratori au aratat existenta a doua treceri subterane care merg din zona Bucegilor pana in apropiere de Pestera Ursilor din Carpatii Occidentali, acestea fiind intretaiate din cand in cand de diverse tunele mai mici sau mai lungi.
Ceea ce este uimitor e altceva. Privite de sus (ipotetic) aceste tunele nu strabat muntii haotic ci sub forma unor linii care configureaza imaginea unui lup imens, avand gura deschisa, ca atunci cand se arunca asupra prazii. Capul lupului este in Muntii Apuseni iar coada coboara pana in apropiere de Pietrosita, judetul Dambovita. Intrebarea logica este daca aceste treceri subterane au fost facute de mina omului sau daca au fost doar descoperite si folosite de oameni? Este o intrebare la care, deocamdata nu are cine sa raspunda. Poate doar misticii, care au avut curajul sa afirme ca totul a fost construit de Zamolxis atunci cand Marele Zeu a decis sa apere acest pamant sfant si pe cei ce-l locuiesc.
Sursa: Razboiul Nevazut
“Apa nemuririi” din Judetul Dambovita – 7 izvoare
Pe versantul estic al muntilor Bucegi in zona Cheile Scropoasa, la 1300 m altitudine, se gaseste una din cele mai mari surse naturale de apa minerala naturala necarbogazoasa din lume. Sursa este cunoscuta de peste 2000 de ani sub denumirea de “7 Izvoare”.
Legenda spune ca de aici au baut apa Zalmoxe si dacii cei puternici.
Maximul Energetic al Întregului Pământ, prin care trece Axa Lumii e localizat de istorici, cercetători, arheologi, oameni de ştiinţă, etc, de pe întreg cuprinsul lumii şi care s-au aplecat de-a lungul anilor şi istoriei, numeroaselor studii în materie, ca existând pe teritoriul nostru. Fie în Munţii Bucegi pe Vf Omu, fie în Masivul Godeanu, Mehedinţi, în Munţii Buzăului sau în Vf Gugu din Masivul Ţarcu ( Banat ).
Apa Vie, Apa Nemuritoare a Dacilor, Apa Vieţii, Apă Pură, este existentă pe teritoriul ţării noastre ( Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Fântâna din Runc-Alba, Munţii Bucegi-Kogaion- între Lacul Bolboci şi Scropoasa, Bârlad, 7Izvoare Herculane, Comarnic-Prahova, etc ) prezintă un interes ridicat pentru întreaga lume, dovadă îmbutelierea secretizată a Celei mai Pure Ape din Europa în Valea Prahovei, de către o companie din Câmpina şi experţi NATO din Berlin, dovadă proprietăţile terapeutice demonstrate în timp ale acestei Ape.
Axa Cerului, Crucea Cerului – Vf Dumbrava-Bucura, lângă Vf Omu, în jurul Sfinxului există un halou de Lumină uneori vizibil, şi în întreaga zonă s-au semnalat fenomene inexplicabile aparent, precum încărcarea energetică cu efecte absolut şi incontestabil benefice organismului, aici fiind localizat Muntele Sacru Kogaionul, Poarta Kogaionului făcând legătura cu Universul.
Despre Axa Cerului, Crucea Cerului, Axa Lumii, s-au scris şi s-au făcut numeroase studii şi cercetări. Deşi fiecare studiu, cercetare-n parte, prin vocea celor ce argumentează şi vin cu dovezi de tot felul, inclusiv descoperiri ce întăresc afirmaţiile în sine, susţin ipoteze, locaţii şi teze fascinante la prima vedere, toate au ca numitor comun acelaşi subiect, teorie : existenţa Axei Lumii în spaţiul carpato-danubiano- pontic, pe plaiuri mioritice, aici, la noi, în România, Dacia Nemuritoare. Grădina Edenului e ” semnalată ” ca existând în sud-vestul Daciei, iar descoperirile arheologilor vin în sprijinul acestei ipoteze : brăţări de aur în chip de capete de viperă din specia Amodites, pescari şi vânători Peştera Hoţilor ( vechime de 10 000 de ani ), Adamclisi ( Adam Clisi – pământul lui Adam, Pământul Omului, Adam=om, tradus din ebraică ), peşteri locuite cu zeci de mii de ani î.e.n ( 100 000 – 40 000 ani î.e.n. ), teoria ce susţtine existenţa Evei-Havva pe Vale şi la nord de Pison ( râu Sfânt ) identificat ca fiind Dunărea, deci în regiunea Havila-Valhia, respectiv, Dacia Nemuritoare, Dackha-strămoşul oamenilor ş.a.m.d.
” Da, am zis-o şi o voi repeta până voi putea fi auzit, că misiunea noastră este să dăm ştiinţelor arheologice pe omul Carpaţilor preistoric, anteistoric. ”
(Cezar Bolliac)
Bibliografie :
Romulus Vulcănescu – Mitologia Română
I.H. Crişan – Spiritualitatea geto-dacilor, Ed Albatros, Buc. 1986
N Densuşianu – Dacia Preistorică, Editura Meridiane, Buc, 1986
COLECŢIA MAGAZIN ISTORIC
Sursa: Razboiul Nevazut
Parintele Gherontie Puiu si Manastirea Caraiman
La Busteni, in marginea padurilor de sub Caraiman se afla Manastirea Caraiamn, ctitorie recenta a Parintelui Gherontie Puiu, in urma unor viziuni. La poalele varfului Caraiman, strajuit de Monumentul Eroilor, Manastirea Caraiman devine un loc de pelerinaj favorit pentru credinciosi.
Citez din brosura de prezentare a Manastirii Caraiman:
“Din prima zi a venirii sale pe lume, parintele Gherontie s-a aflat necontenit sub protectia Maicii Domnului, care l-a ales, spune el, pentru indeplinirea unei sfinte misiuni: inaltarea unei manastiri departe de tumultul desertaciunilor omenesti.
Intregul sau destin seamana cu un martiriu crestin. Credinta nestramutata si rugaciunea l-au ajutat, insa, sa implineasca faceri de bine de-a dreptul miraculoase, ca un mijlocitor intre crestinii aflati la nevoie si Preacurata Fecioara Maria. Dar mai presus de toate, parintele Gherontie Puiu a reusit in cele din urma sa-si vada visul pe cale de a se implini.
Manastirea cu un singur calugar
Dincolo de “Jepi” – un parau repede curgator pe sub coasta Bucegilor – se afla un plai domol numit Palanca, inconjurat de brazi seculari. Cateva lespezi vechi de piatra brazdeaza poteca ingusta ce serpuieste prin padure, pana la o poiana invelita in iarba, de un verde stralucitor.
Pelerinii descopera o gura de rai, in mijlocul 
careia se afla un brad retezat de furtuna ce are forma neobisnuita a unui policandru urias. In varful sau este asezata o cruce alba, ce se aprinde la lasarea serii, o data cu iluminatul public din Busteni. Pe ramura din partea de rasarit a arborelui sunt prinse, in cateva copci, clopotul si toaca aceste manastiri in aer liber.
Deasupra, pe varful Caraimanului, la o inaltime ametitoare, vegheaza crucea inaltata pe munte, la care se inchina toti pelerinii inainte de a pasi in cuprinsul asezamantului.”
Imagini de la hramul Manastirii – 14 septembrie 2008.
