Ultimul refugiu al lui Decebal
Arheologii cred ca au descoperit cetatea in care s-a refugiat regele dac dupa ce a fost invins de romani
Arheologii cred ca sint pe cale sa descopere, in Valea Zanelor, linga Covasna, cetatea unde s-a refugiat Decebal dupa infringerile suferite in luptele cu romanii. Arheologii spera sa fi descoperit locul in care au cazut capul si mina dreapta a lui Decebal.
In primavara anului 106 dupa Hristos, invins in luptele cu romanii, Decebal a fugit in munti spre Ranistorum, cetatea in care ar mai fi putut rezista, insa nu a mai ajuns acolo. Nici dupa 2000 de ani, locul catre care se indrepta Decebal nu a fost descoperit inca. Un grup de arheologi sapa in Valea Zanelor cu speranta ca vor descoperi acest loc. Ei sint siguri ca dacii lui Burebista au ridicat in Valea Zanelor o cetate aproape imposibil de cucerit. Sapaturile cu scos la iveala obiecte casnice si de cult datate cu 100 de ani inainte de Cristos. Cetatea nu a mai fost cercetata de peste 60 de ani si se intinde pe o suprafata de aproximativ un hectar.
Arheologii au descoperit patru terase sapate in piatra si urmele celor care au locuit intre zidurile care aveau o inaltime de sase metri. Cetatea a fost sustinuta de trei valuri de pamint si de fortificatii.
Cetatea de la Valea Zinelor, locul spre care se indrepta Decebal cind s-a sinucis
* cetatea a fost construita in urma cu 2000 de ani
* cetatea de la Valea Zinelor reprezinta cel mai mare fort dacic din zona Carpatilor de Curbura
Cu doar 7,3 milioane lei, suma adunata de pe la diverse muzee din tara, arheologi din Cluj, Braila, Galati si Sfintu Gheorghe, specialisti in istoria Daciei, au reusit sa dezveleasca o foarte mica portiune din ruinele fostei cetati dacice, ridicate cu doua mii de ani in urma pentru a adaposti, in caz de razboi, populatia din zona.
Cetatea a apartinut unui conducator dac cu rang inalt.
Cetatea de la Valea Zinelor este situata pe un deal, la o inaltime de 930 metri, ceea ce asigura o buna vizibilitate asupra depresiunii Sfintu Gheorghe. Dealul este inconjurat de munti mai inalti, pe fiecare dintre ei presupunindu-se ca exista cite un turn de observatie.
Ruinele erau cunoscute inca din 1868, fiind pomenite si in cartea lui Orban Balázs – “Székelyföld leírása” (“Descrierea tinutului secuiesc”). Primele cercetari arheologice au fost intreprinse in anul 1942 de Alexandru Ferenczi, cercetator la Muzeul de Istorie din Cluj. Desi acesta a facut foarte multe sapaturi, descoperind o serie de tezaure importante, rezultatele cercetarilor sale au disparut, se presupune, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. In 1968, Szekely Zoltan, arheolog la Muzeul National Secuiesc din Sfintu Gheorghe, a reluat lucrarile cercetatorului clujean, rezultatele sapaturilor sale fiind publicate in diverse reviste ale timpului. Dar nici materialul arheologic descoperit de acest din urma cercetator nu a mai fost de gasit in colectia Muzeului din Sfintu Gheorghe.
In urma furtunii din 5 – 6 noiembrie 1995, cind o mare parte din padurile existente in imprejurimile orasului Covasna au fost puse la pamint, s-a pus problema supravegherii exploatarii lemnului din perimetrul fostei cetati dacice. Molizii si pinii care s-au prabusit au distrus parti importante din zidurile cetatii. Abia in 1998 s-au gasit fonduri pentru ca o echipa de arheologi sa poata realiza sapaturile necesare salvarii acestui important monument. Cu aceasta ocazie au fost descoperite dovezi ale existentei unei populatii datind inca din epoca bronzului, adica din anul 1000 i.e.n.
Cetatea de la Valea Zinelor reprezinta cel mai mare fort dacic din zona Carpatilor de Curbura.
Cercetarile din acest an au adus noi dovezi ale faptului ca dacii si-au construit cetatea pe locurile unei civilizatii mai vechi, aici descoperindu-se urme din prima perioada a epocii fierului. Dupa primele cercetari reiese ca primele ziduri au fost ridicate in jurul anului 1000 i.e.n., in timpul domniei lui Burebista, perioada fiind identificata dupa o moneda romana descoperita in acest loc. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca cetatea de la Valea Zinelor reprezinta cel mai mare fort dacic din zona Carpatilor de Curbura. In urma lucrarilor de amenjare au fost reconstituite trei terase fortificate, cu o suprafata totala de 10.000 mp si avind o lungime de 700 m. Rolul cetatii era de a controla intrarile si iesirile in si dinspre sud-estul Transilvaniei spre Moldova. Pentru aparare era disponibil un efectiv de aproximativ 200 militari, numarul acestora fiind completat de civilii care aduceau diverse servicii capeteniei care locuia in cetate precum si ostasilor ce o aparau. Pe terasa de la baza locuiau civilii, pe cea de-a doua isi aveau domiciliul militarii, iar in virful dealului era resedinta capeteniei. Cercetatorii cred ca, dupa modul in care au fost ridicate fortificatiile precum si dupa marimea complexului, era vorba despre o capetenie cu rang inalt.
