Fărâmă de istorie adevărată – “Ultimul mag” de Pavel Corut
Putine carti au darul de a impresiona, dar legenda ultimului mag al dacilor povestita asa de frumos de Pavel Coruţ este superbă.
În fapt, e o legendă care, după cum recunoaşte în Prolog, nu îi aparţine, ci doar este repovestită de el: legenda ultimului mag al dacilor, pe nume Oroles. Scrisă într-un limbaj intenţionat arhaic, plină de nume arhaice autohtone, cartea povesteşte un moment scurt din viaţa dacilor liberi de după ocupaţia romană. Pe rând, ni se dezvăluie tradiţiile comunităţilor de daci din acele vremuri, modul de viaţă, tradiţia dinaintea căsătoriei. Legenda surprinde şi momentul unei lupte dintre dacii liberi şi migratorii care începuseră să vină dinspre Orient şi care cereau tribut de cereale şi animale satelor pe care, în caz de nesupunere, le ameninţau cu distrugerea. Vitejia şi curajul, priceperea în luptă şi credinţa în victorie a dacilor apare ca esenţă a momentului în care este descrisă lupta mai sus amintită.
Ultimul mag aduce în discuţie şi credinţa vechilor daci. De fapt, acţiunea cărţii surprinde şi suprapunerea între credinţa veche a dacilor şi noua credinţă creştină adusă în Dacia de greci. Discuţiile dintre magul Oroles şi popa Nikos sunt relevante în acest sens. Cea mai potrivită antiteză e sugerată de momentul în care, conform noii credinţe, Popa Nikos sugerează că ar fi mai potrivit ca dacii să se supună migratorilor, în timp ce lui Oroles îi este clar că libertatea e cea mai preţioasă şi că o acţiune a duşmanului nu trebuie îngăduită prin întoarcerea celuilalt obraz, ci aceasta necesită o replică pe măsură. În final, acţiunea dovedeşte că drumul corect de urmat este cel sugerat de Oroles, sugestiv fiind dialogul dintre cei doi: “Vezi cât de mulţi au murit pentru că nu v-aţi închinat?” “Văd cât de mulţi trăiesc liberi şi bine pentru că nu ne-am supus.”
Mai presus de toate, romanul lui Pavel Coruţ ne bucură sufletul prin simplitatea descrierii si naturaleţea povestirii. Cuvintele parcă vin de la sine şi ne transpun acum 2000 de ani, în mijlocul adevăraţilor strămoşi ai noştrii -dacii- cu viaţa lor demnă şi liberă. O libertate greu de apărat şi plătită scump în cele din urmă.
Una peste alta, e o lecţie de istorie adevărată, nu din cea contrafăcută în manualele de istorie ale zilelor noastre.
